Ecaterina Teodoroiu este o figură emblematică în istoria românilor prin
participarea la primul război mondial. Ecaterina a luptat și a murit în luptele de la prima conflagrație mondială, fiind recunoscută ca o eroină a României.
Copilărie
Ecaterina Teodoroiu, pe numele Cătălina Toderoiu, s-a născut pe 15 ianuarie 1894 la Vădeni. Părinţii, Elena şi Vasile Toderoiu erau agricultori şi au avut în total 8 copii. Cinci băieţi, Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile, şi trei fete, Ecaterina, Elisabeta şi Sabina.
- Advertisement -
Ecaterina a studiat timp de 4 ani la Vădeni și Târgu Jiu la Școala Primară Româno-Germană. După, a absolvit Școala de Fete din București. Trebuia să devină profesoară la intrarea Regatului României în Primul Război Mondial, în august 1916, de partea Aliaților. Deși se pregătise pentru a deveni învățătoare, și-a îndreptat ulterior atenția către infirmerie. A frecventat cursurile de infirmierie și a absolvit în 1916.
Viața militară
Prima legătură a Ecaterinei Teodoroiu cu viața militară s-a consemnat în 1913. La vârsta de 19 ani, când era elevă, s-a înscris în „Asociația Cercetașilor Români”, condusă de Arethia Piteşteanu.
- Advertisement -
Ecaterina a fost trecută la coordonarea Crucii Roșii Române din 1913. În august 1916 a fost detașată pentru îngrijirea răniților din spitalul Târgu-Jiu, în contextul intrării României în Primul Război Mondial.
Având pe conștiința sacrificiul suprem în război, a încercat de mai multe ori să participe pe front ca militar activ. De fiecare dată a fost refuzată, spunându-i că locul ei este în spital. Cu toate acestea, Ecaterina a decis să plece pe câmpul de luptă în prima linie. Comandanții au fost convinși de insistențele ei și i-au permis să lupte cu soldații.
- Advertisement -
Războiul
Pe 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Ecaterina Teodoroiu se afla în primele linii ale frontului. Trupele Armatei I Române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică. Ecaterina s-a remarcat în luptă, fiind grav rănită de srapnelul unei bombe care i-a fracturat șoldul stâng.
Ecaterina avea să-și dovedească abilitățile militare când compania ei a fost înconjurată de inamic. A folosit un șiretlic pentru a evita să fie luați prizonieri. A anunțat în germană decizia regimentului de a se preda, după care Ecaterina a început să tragă. Ucigând mai mulți nemți, a permis companionilor să scape.
După o altă surpriză a inamicului, Ecaterina a fost luată prizonieră. A impuşcat santinela germană care o însoţea și a evadat alături de alţi prizonieri români. Nemții au început să împuște românii evadați prin întuneric și au rănit-o pe Ecaterina în piciorul drept. Cu toate acestea, ea s-a întors la companie în aceeași seară.
- Advertisement -
În timpul primei ofensive germane peste Munții Gorjului, Ecaterina s-a alăturat populației civile. Împreună cu cercetașii și o companie de milițieni, a contribuit la respingerea atacului din partea inamicului bavarez.
Pe 13 noiembrie 1916, a mers în prima linie pentru a-și vizita fratele Nicolae, sergent în Regimentul 18 Infanterie (Gorj). A doua zi, pe 14 noiembrie, Nicolae a fost ucis de un obuz de artilerie în timpul luptelor. Dorind să răzbune moartea fratelui ei, Ecaterina i-a cerut colonelului Obogeanu să i se permită să între ca voluntar în Regimentul 18 Infanterie, din care făcea parte Nicolae.
Viață de soldat
Ecaterina este rănită de două gloanţe inamice la piciorul drept, în luptele de la Filiaşi, în noiembrie. După alte nouă zile, este din nou rănită la coapsă de către fragmente de obuz. După o perioadă de tratament la Craiova, apoi la Bucureşti şi Iaşi, a revenit pe front, în rândurile Companiei a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, unde a îngrijit numeroşi răniţi.
- Advertisement -
Dintr-un simplu soldat, pe măsură ce s-a înrolat în august 1916, un an mai târziu a revenit în prima linie, în fruntea plutonului pe care îl comanda, ca ofițer. Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, prima femeie ofițer din armata română! Pentru faptele de curajul dovedite pe câmpul de luptă, Regele României, Ferdinand, i-a acordat două premii prețioase: Ordinul „Virtutea Cercetasului de Aur în Război” și Ordinul „Virtutea Militară a Războiului, a ÎI-a Clasă”.
Pe 22 august 1917, în timpul Bătăliei de la Mărăşeşti, câştigată de
Armată Română pe cheltuiala Armatei Germane, Ecaterina Teodoroiu a luptat eroic. Ea s-a ridicat pe parapetul șanțului pentru a observa prin binoclu mișcările trupelor inamice, ordonând soldaților să lupte: „Înainte bărbați, nu vă lăsăți, sunteți cu mine!”. La acel moment, două gloanțe trase de o mitralieră germană au lovit-o pe Ecaterina în partea stângă a pieptului, provocându-i moartea.
- Advertisement -
Moștenire
Pe 23 august 1917, Ecaterina a fost înmormântată cu o paradă militară. Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în comuna Fitioneşti din judeţul Putna. Rămăşiţele sale au fost strămutate 4 ani mai târziu într-un mausoleu din Târgu Jiu. Sicriul eroinei a fost confecţionat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu Jiu.
Începând cu anul 1938, casă familiei Teodoroiu, construită în 1884, a fost amenajată drept Casă memorială „Ecaterina Teodoroiu”.
- Advertisement -
Denumită și Ioana d’Arc, Ecaterina Teodoroiu a fost Membră a Cercetașilor, asistentă medicală, devenind ulterior militar de primă linie, fiind profund impresionată de patriotismul răniților și de moartea fratelui ei Nicolae. A fost o decizie neobișnuită pentru o femeie în acea epocă, așa că a fost trimisă pe front fără tragere de inimă. Cu toate acestea, cu sprijinul familiei regale românești, Ecaterina a putut servi în armată și în cele din urmă a ajuns să fie văzută ca un simbol.
- Advertisement -
MADmoiselle