Femei istorice: Regina Elisabeta II

0
57

Femei istorice: Elisabeta a II-a, regina a saisprezece state suverane

Mentinem tema, si anume stilul englezesc cu o poveste extraordinara, o poveste despre o viata de regina. A fost ziua ei de curand si e momentul sa o sarbatorim si noi.

Elisabeta Alexandra Maria s-a nascut pe 21 aprilie 1926 la Londra. Este regina a saisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth. Acestea sunt: Regatul Unit, Australia, Canada, Noua Zeelanda, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfanta Lucia, Sfantul Vicentiu si Grenadine, Antigua si Barbuda, Belize si Sfantul Kitts si Nevis.

A urcat pe tron la 6 februarie 1952. Este cel mai longeviv monarh din lume, iar in istoria Marii Britanii are cea mai lunga domnie, depasind-o pe Regina Victoria la 9 septembrie 2015. A domnit mai mult decat cei patru precursori ai ei la un loc, Eduard al VII-lea, George al V-lea, Eduard al VIII-lea si George al VI-lea. Jubileele de Argint, de Aur si de Diamant ale Reginei Elisabeta a II-a s-au sarbatorit in 1977, 2002 si respectiv 2012.

Elisabeta s-a nascut la Londra, la 21 aprilie 1926, fiind primul copil al Printului Albert, Duce de York, viitorul rege George al VI-lea, si al Ducesei de York. Printul Albert a fost al doilea fiu al regelui George al V-lea si al printesei Mary de Teck, a carei bunica a fost contesa Claudine Rhédey din Sangeorgiu de Padure.

La nastere, Elisabeta era a treia in ordinea succesiunii la tronul britanic, in urma unchiului ei, Printul de Wales, care avea sa devina regele Eduard al VIII-lea, si a tatalui ei. Cand tatal ei a devenit rege in 1936, dupa abdicarea lui Eduard al VIII-lea, Elisabeta a devenit mostenitoarea tronului si a primit titlul de Alteta Sa Regala Printesa Elisabeta.

Elisabeta avea treisprezece ani cand a inceput cel de-Al Doilea Razboi Mondial, iar ea si sora ei mai mica, Printesa Margaret, au fost duse la Castelul Windsor in Berkshire. Unii au propus ca printesele sa fie duse in Canada, la Castelul Hatley, insa mama lor a spus: „Copiii nu vor pleca fara mine. Eu nu-l voi parasi pe rege. Iar regele nu va pleca niciodata.

In 1945, la varsta de 18 ani, Printesa Elisabeta si-a convins tatal ca ar trebui sa i se permita sa contribuie in mod direct la efortul de razboi. Ea a aderat la „Women’s Auxiliary Territorial Service”, cu nr. 230873, si a fost instruita ca mecanic de locomotiva.

La varsta de 13 ani, Elisabeta l-a cunoscut pe viitorul sau sot, Printul Filip al Greciei si Danemarcei. S-a indragostit de el si a inceput sa-i scrie, cat timp acesta era in Marina Regala. In vara lui 1946, Printul Filip a cerut-o in casatorie pe Elisabeta. S-au casatorit la 20 noiembrie 1947. Filip ii este var de gradul doi, prin regele Christian al IX-lea al Danemarcei, si var de gradul trei, prin Regina Victoria. Inainte de casatorie, Filip a renuntat la titlul de Print al Greciei si Danemarcei, a luat titlul de Lt. Filip Mountbatten, dupa numele mamei sale, a fost naturalizat britanic si s-a convertit la anglicanism. Chiar inainte de nunta a fost numit Duce de Edinburgh si a primit titlul de Alteta Sa Regala. Fostul rege Eduard, unchiul Elisabetei, nu a fost invitat la nunta.

Dupa casatorie, cuplul si-a ales ca resedinta Casa Clarence din Londra. Printesa Elisabeta a mers in vizite oficiale impreuna cu ducele de Edinburgh in Franta si in Grecia. Primul lor copil, Printul Charles, s-a nascut la 14 noiembrie 1948. Al doilea lor copil, Anne, s-a nascut la 15 august 1950.

Incoronarea oficiala a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, iar ceremonia solemna a fost condusa de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. La ceremonie au fost prezenti reprezentantii nobilimii britanice, alaturi de publicul larg, reprezentanti straini si ai Commonwealth-ului. Toti cei prezenti au asistat la intreaga procesiune in ciuda ploii torentiale. Ceremonia a fost transmisa la radio in intreaga lume si, pentru prima oara, la cererea reginei, a fost prezenta si televiziunea.

Aceasta este povestea unei rochii. Nu orice rochie, nici macar una de mireasa, dupa care vreo domnisoara ar suspina ani in sir pana sa se priveasca in oglinda imbracata in ea. Nu, aceasta este povestea unei rochii mult mai importante, a unui obiect vestimentar-simbol, al unei declaratii de autoritate croita prin fibrele unei tesaturi. In 1953, la un an de la moartea lui George al VI-lea, Regina Elisabeta a II-a il desemna pe Norman Hartnell sa-i creeze rochia pentru incoronare. Presa vremii este nedecisa in privinta numarului exact al variantelor desenate de Hartnell si de asistentul sau, Ian Thomas, insa acesta a depasit cu siguranta 25 de incercari. Varianta finala, aprobata in compania reginei, avea un guler modern si era croita din bucati de matase. Cele de la suprafata – acoperite cu insemnele botanice ale fiecarei tari membre a Commonwealth-ului. Constructia complicata a rochiei este descrisa de Hartnell in autobiografia sa, acesta fiind preocupat de modul in care regina avea sa se miste, incorsetata intr-un obiect vestimentar atat de greu. O schema complexa a fost pusa la punct, executata intocmai de o armata de croitori. In ziua incoronarii, Westminster Abbey era ingropata in camere de televiziune, intr-o demonstratie de forta mediatica nemaivazuta. Potrivit cifrelor oficiale de atunci, 3 milioane de licente de televiziune fusesera acordate numai in Marea Britanie. Aproximativ 20 de milioane de britanici s-au uitat la televizor, iar in SUA numarul telespectatorilor a depasit 100 de milioane. Nimeni nu a observat cum, in toata aceasta forfota mediatica, persoana din centru, cea asupra careia erau atintite toate camerele de luat vederi, i-a soptit impovarata Arhiepiscopului de Canterbury: „Impinge-ma, sa o pot lua din loc”.

 

Noua Regina si Ducele de Edinburgh s-au mutat la Palatul Buckingham. Odata cu urcarea pe tron a Elisabetei, potrivit traditiei, casa regala ar fi urmat sa ia numele sotului ei, devenind Casa de Mountbatten. Cu toate acestea, Regina Mary si primul ministru Winston Churchill s-au opus, iar casa regala si-a pastrat numele de Casa de Windsor, spre nemultumirea ducelui, care s-a plans ca este „singurul om din tara care nu are voie sa dea numele propriilor sai copii.” In 1960, la cativa ani dupa moartea reginei Mary si demisia lui Churchill, regina Elisabeta a acceptat ca urmasii ei si ai lui Filip pe linie masculina, care nu poarta titluri regale, sa aiba numele de familie Mountbatten-Windsor.

 

In 1957, Elisabeta a facut o vizita de stat in Statele Unite unde s-a adresat Adunarii Generale a Natiunilor Unite. In acelasi tur, a deschis a 23-a sesiune a parlamentului canadian, devenind primul monarh care deschide o sesiune parlamentara canadiana. Doi ani mai tarziu, a vizitat din nou Statele Unite ca reprezentant al Canadei. In 1961, a facut un tur in Cipru, India, Pakistan, Nepal si Iran.

 

In fiecare an, regina deschide sesiunea parlamentului britanic. Singurele exceptii au fost in 1959 si 1963, cand era insarcinata cu Printul Andrew si, respectiv, cu Printul Edward.

 

In anii ’60-’70 a avut loc decolonializarea Africii si a Caraibelor. Peste 20 de tari si-au castigat independenta fata de Marea Britanie.

In 1977 a avut loc Jubileul de Argint (aniversarea a 25 de ani de domnie). In Commonwealth au avut loc numeroase evenimente aniversare, reafirmand popularitatea reginei. In 1978, Elisabeta a II-a l-a primit pe dictatorul comunist al Romaniei Nicolae Ceausescu intr-o vizita de stat in Marea Britanie.

 

In 1981, la numai sase saptamani inaintea nuntii Printului Charles cu Lady Diana Spencer, un adolescent de 17 ani, Marcus Sarjeant, a tras sase focuri de arma inspre regina. Mai tarziu s-a descoperit ca au fost gloante oarbe. Sarjeant a fost condamnat la cinci ani de inchisoare si eliberat dupa trei ani.

In 1991, in urma victoriei din Razboiul din Golf, Elisabeta a II-a a devenit primul monarh britanic care s-a adresat Congresului Statelor Unite.

Anul urmator a fost foarte dificil pentru familia regala, fiind marcat de despartirea Printului Charles de Diana Spencer si a Printului Andrew de Sarah Ferguson, precum si de divortul Printesei Anne de Mark Phillips. In plus, in timpul unei vizite de stat in Germania in octombrie, un grup de demonstranti furiosi din Dresda au aruncat cu oua in regina, iar in noiembrie, Castelul Windsor a suferit mari pagube in urma unui incendiu. Intr-un discurs tinut pe 24 noiembrie 1992, pentru a marca 40 de ani de la urcarea pe tron, regina a spus ca anul 1992 a fost un „annus horribilis” pentru ea.

In 2002, regina a sarbatorit Jubileul de Aur, marcand astfel cei 50 de ani de domnie. Un milion de oameni au participat in fiecare zi in cele trei zile de sarbatoare la Londra, iar entuziasmul manifestat de public pentru Elisabeta a fost mai mare decat au prezis multi jurnalisti.

Fiind monarh constitutional, regina nu isi exprima opiniile politice in public. Ea are un profund sentiment al datoriei religioase si civice si ia in serios juramantul de la incoronare. Detine rolul oficial de sef al Bisericii Anglicane.

Credinta reginei transpare in mesajele anuale de Craciun difuzate in Commonwealth, cum ar fi cel din anul 2000 cand a vorbit despre semnificatia teologica a mileniului, cu ocazia aniversarii a 2000 de ani de la nasterea lui Hristos.

Elisabeta sponsorizeaza peste 600 de organizatii caritabile. Principalele hobby-uri ale reginei sunt echitatia si cainii. De obicei poarta paltoane si palarii decorative, care ii permit sa fie vazuta cu usurinta intr-o multime.

Nemultumirea fata de monarhie a atins apogeul la moartea Printesei Diana, insa popularitatea reginei a inceput sa isi revina dupa difuzarea discursului ei la cinci zile dupa moartea Dianei.

Alteta Sa Regala Principesa Margareta a Romaniei este este a 91-a succesoare la tronul britanic. De asemenea, succesoarea sa la conducerea Casei Regale din Romania, Alteta Sa Regala Principesa Elena, ocupa pozitia 92 pe linia succesorala a tronului Marii Britanii. Altetele Lor Regale Principesa Irina a Romaniei si Principesa Sofia se afla pe cea de-a 95-a, respectiv 98-a treapta pe linia succesorala britanica.

In acest moment, primul succesor la Coroana Britanica este Printul Charles.

De 65 de ani de cand se afla pe tronul Marii Britanii, Regina Elisabeta a incercat sa pastreze intacte traditiile de la Palat. Uneori aplaudata, alteori blamata pentru rigoarea cu care a inteles sa-si asume rolul, suverana Angliei ramane, totusi, un simbol al puterii in Europa si o adevarata torta a Commonwealth-ului.

 

O viata de regina

Elisabeta a II-a are obiceiul de-a mai ramane in pat cel putin o jumatate de ora, timp in care se cufunda intre pernele moi si incearca sa se obisnuiasca cu lumina diminetii. O camerista o intreaba, apoi, ce culoare ar vrea sa poarte in acea zi si ii aduce un deux-pièce gata pregatit, impreuna cu palaria, manusile, geanta si bijuteriile aferente (dintre care preferatele sale sunt un sirag de perle si o brosa, chiar daca detine unele dintre cele mai pretioase accesorii din lume).

Regina are mereu doua tinute identice, una fiind de rezerva, in cazul in care se pateaza. Cat despre croiala costumelor, ea nu difera prea mult, caci Majestatea Sa si-a format un stil personal, de la care nu se abate: taieturi simple, haine lejere, materiale din fibre naturale si o lungime a fustei care, atunci cand se aseaza, nu-i lasa la vedere genunchiul. Iar cei doi stilisti insarcinati cu conceperea tinutelor sale, scotianul Stewart Parvin si britanica Angela Kelly, au grija ca in tivul fustei sau al redingotei sa adauge bilute de metal care sa preintampine ca acestea sa fie ridicate de o pala de vant.

Faptul ca Regina poarta cu predilectie culori tari (albastru, verde smarald, rosu si galben) nu este vreun secret, insa motivul pentru care o face este cel putin ingenios. „Daca ar purta culori sterse sau aceleasi culori ca restul lumii, atunci nu s-ar mai evidentia in multime“

Pantofii sunt intotdeauna acelasi model, negri sau crem, cu toc jos

Dupa ce este ajutata sa se imbrace, Regina este coafata, iar parul este aranjat astfel incat sa arate natural, chiar daca pieptanatura este fixata cu gel aplicat din abundenta, pentru ca niciun fir de par sa nu se miste de la locul lui.

Apoi, trece in camera de zi, unde, exact la ora 09.00, isi bea ceaiul dintr-un serviciu fin de portelan si serveste, dintr-un bol, cerealele sale preferate, pe care le mai imparte si cu scumpii ei companioni patrupezi, cativa catei din rasa Corgi. Toate astea, in timp ce, sub ferestrele palatului regal, cativa cimpoieri ii dau onorul.

Dupa micul dejun, secretarul ei particular ii aduce la cunostinta continutul celor aproximativ 300 de scrisori pe care le primeste zilnic si ii prezinta documentele ministeriale, puse in cutii speciale, rosii, depuse de premier, de ministrul Apararii si de cel de Externe.

 

La 65 de ani dupa ce-a urcat pe tronul Marii Britanii, Elisabeta a II-a este mai respectata ca oricand. Ea a devenit un simbol al istoriei, neimaintalnit de la Regina Victoria incoace, anume stra-stra-strabunica Elisabetei, singurul monarh britanic caruia i-a fost dat sa-si mai sarbatoreasca Jubileul de Diamant.

Regina a fost in prim-plan si la primirea flacarii olimpice la Castelul Windsor, si tot ea a fost cea care a dat startul competitiilor olimpice, in cadrul ceremoniei de deschidere. O sublima metafora, menita sa sugereze ca monarhia britanica, cea mai longeviva din Europa, poate rezista si in timpurile moderne, ca o marturie arzanda a unui trecut glorios.

Regina Marii Britanii a ajuns la 90 de ani, dar asta nu o impiedica sa aiba o sanatate de fier.

In 1992, Elisabeta, cea mai bogata femeie din Anglia, a fost de acord ca, pentru prima data, sa plateasca impozitul pe venit.

In aproape sase decenii de cand se afla pe tronul Marii Britanii, Regina Elisabeta a II-a a facut mai mult de 120 de vizite oficiale in strainatate, fara sa detina pasaport. Motivul este cat se poate de simplu, pasapoartele britanice sunt emise in numele reginei, iar suverana nu poate emite un astfel de document pentru propria sa persoana.

Regina Elisabeta este platita cu peste 61 de milioane de dolari pe an. Este nasa a 30 de copii.

 

In peisajul regal, hainele nu sunt doar un banal element vestimentar. Indiferent de context, vestimentatia aleasa indeplineste cu strictete rolul de uniforma. Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii nu poate face rabat de la aceasta regula.

In prezent, Regina Elisabeta a II-a este cunoscuta pentru stilul sau conservator, creionat de nelipsitii pantofi cu toc jos, gentile discrete si binecunoscuta palarie, emblema a elegantei feminine. Chiar daca aceasta imagine pare departe de cerintele modei actuale, in trecut, regina a tinut prima pagina a revistei „Vogue”, revista ce a promovat supermodele ca Naomi Campbell, Kate Moss si Claudia Schiffer.

In plus, regina a fost chiar inclusa in topul celor mai stralucitoare 50 de femeie din lume. Desi in ultima vreme, apasata de ani, si-a dezvoltat foarte mult stilul personal, creatorii de moda englezi povestesc ca Regina Elisabeta a II-a a fost in pas cu moda inca din vremea tineretii si a influentat decisiv creatiile caselor de moda ale anilor ’50 si ’60.

This slideshow requires JavaScript.

Bisous
Madmoiselle Elena

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here