Regina Victoria și biografia unui suveran

Regina Victoria a Regatului Unit sau Bunica Europei

Evenimentele mă fac liniștită și calmă și numai banalitatile îmi irită nervii.

- Advertisement -

Regina Victoria

Victoria [1819-1901], a fost regina a Marii Britanii si a Irlandei [1837-1901]. Domnia Victoriei, cea mai lunga din istoria Angliei, a coincis cu apogeul puterii nationale.

Regina Regatului Unit a domnit asupra unui imperiu britanic imens, care se intindea pe sase continente, timp de 63 de ani, fiind a doua cea mai lunga domnie din istoria tarii. Domnia sa a fost definitorie incat perioada a fost supranumita “Era Victoriana”.

In timpul domniei sale, a fost abolit sclavismul din toate coloniile britanice. De asemenea, a realizat reforme asupra conditiilor de munca si a militat pentru schimbari politice, culturale si militare.

Victoria, conform spuselor ei, a fost „crescuta cu deosebita simplitate”, indeosebi la palatul Kensington, unde persoanele cele mai apropiate ei, in afara de ducesa de Kent, mama sa, de origine germana, erau sora sa vitrega, Feodore, si guvernanta, ulterior baroneasa, Louise Lehzen, din Coburg. O figura paterna importanta pentru printesa orfana a fost unchiul ei Leopold, fratele mamei sale, care locuia la Claremont, in apropiere de Esher, Surrey, pana ce a devenit rege al Belgiei in 1831.

Mai tarziu, Victoria si-a descris copilaria ca fiind “destul de melancolica”. Mama Victoriei era excesiv de protectoare cu printesa, care a fost crescuta in izolare, in ceea ce s-a numit “sistemul Kensington”, un set elaborat de reguli si protocoale concepute de Ducesa si de presupusul ei iubit, Sir John Conroy, pentru a preveni intalnirile printesei cu alti oameni nedoriti si pentru ca totul sa depinda de ei. Nu i se permitea sa interacționeze cu alti copii. Ducesa evita curtea deoarece era scandalizata de prezenta copiilor bastarzi ai regelui si a determinat, probabil, aparitia moralitătii victoriene insistand ca fiica ei sa evite orice aparenta de incorectitudine sexuala. Victoria impartea dormitorul cu mama ei in fiecare seara, studia cu profesori particulari după un calendar regulat si isi petrecea timpul liber jucandu-se cu papusi si cu catelul din rasa Cavalier King Charles Spaniel pe nume Dash.

La 24 mai 1837, Victoria a implinit 18 ani, regenta fiind astfel evitata. La 20 iunie 1837, regele William al IV-lea a murit de insuficienta cardiaca la varsta de 71 de ani, iar Victoria a devenit regina a Regatului Unit la varsta de 18 ani, succedand unor suverani mediocri, care discreditasera institutia monarhica. In jurnal ea noteaza: “Am fost trezita la ora 6 de mama, care mi-a spus ca arhiepiscopul de Canterbury si lordul Conyngham erau aici si voiau sa ma vada. M-am dat jos din pat si m-am dus in sala, numai in rochia de noapte, si m-am intalnit cu ei singura. Lordul Conyngham mi-a facut cunoscut faptul ca bietul meu unchi, regele, nu mai era de la 12 minute dupa ora 2 din aceasta dimineata, si in consecinta, Eu sunt regina.” Documentele oficiale intocmite in prima zi a domniei ei au descris-o ca fiind Alexandrina Victoria, insa primul ei nume a fost retras la dorinta ei si nu a mai fost utilizat.

Incoronarea a avut loc la 28 iunie 1838 si a devenit primul monarh care a avut resedinta la Palatul Buckingham. Ea a mostenit veniturile ducatele de Lancaster si Cornwall si i-a fost acordată o lista civila de 385.000 lire pe an. Prudenta din punct de vedere financiar, ea a platit datoriile tatalui ei.

Victoria si Albert

S-a casatorit in 1840 cu varul ei primar, Printul Albert de Saxa-Coburg si Gotha. Cei noua copii ai lor si cei 26 din cei 34 de nepoti care au atins varsta maturitatii, s-au casatorit in interiorul altor case regale sau familii nobile de-a lungul continentului, ea castingandu-si astfel renumele de “bunica Europei“.

Atrasa de infatisarea placuta a lui Albert si incurajata de unchiul ei Leopold, Victoria l-a cerut pe varul ei in casatorie pe 15 octombrie 1839, la doar cinci zile dupa ce acesta sosise la Windsor intr-o vizita la curtea engleza. Ea a descris impresia pe care i-o facuse in jurnalul pe care l-a tinut pe parcursul vietii: „Albert e intr-adevar foarte fermecator si din cale-afara de chipes… un chip frumos, lat in umeri si cu un mijloc subţtre; inima mea a inceput intr-adevar sa bata”. S-au casatorit pe 10 februarie 1840, regina fiind imbracata integral in vesminte produse in manufacturile britanice.

Copiii au urmat curand. Victoria, printesa mostenitoare, s-a nascut in 1840. Printul de Wales, mai tarziu Eduard VII, s-a nascut in 1841. Apoi au urmat printesa Alice, ulterior mare ducesa de Hesse, in 1843. Printul Alfred, devenit duce de Edinburgh si duce de Saxa-Coburg-Gotha, s-a nascut in 1844. Printesa Elena, printesa de Schleswig-Holstein, in 1846; printesa Louise, ducesa de Argyll, in 1848; printul Arthur, duce de Connaught, in 1850; printul Leopold, duce de Albany, in 1853, si printesa Beatrice, printesa de Battenberg, in 1857. Primul nepot al reginei s-a nascut in 1859, iar primul ei stranepot, in 1879. La moartea ei lasa in urma 37 de stranepoti.

Regina Victoria

In martie 1861 a murit mama Victoriei avand-o pe fiica ei alaturi de ea. Prin citirea documentelor mamei ei, Victoria a descoperit ca mama ei a iubit-o profund. Victoria a avut inima zdrobita si a dat vina pe Conroy si Lehzen care au indepartat-o de mama ei. Pentru a-si ajuta sotia in acele momente grele, Albert a preluat cele mai multe dintre atributii, in ciuda faptului ca el insusi era bolnav cu probleme de stomac cronice. In august, Victoria si Albert l-au vizitat pe fiul lor, Printul de Wales, care participa la manevrele militare de langa Dublin si au petrecut cateva zile de concediu in Killarney. In noiembrie, lui Albert i s-a adus la cunostinta barfa ca fiul lui avea o aventura cu o actrita in Irlanda. Ingrozit, Albert a calatorit la Cambridge, unde studia fiul lui, sa-l confrunte.

Pana la inceputul lunii decembrie, Albert s-a simtit foarte rau. El a fost diagnosticat cu febra tifoida de Sir William Jenner si a murit la 14 decembrie 1861. Victoria a fost devastata. Ea a pus vina mortii sotului ei pe grijile in legatura cu Printul de Wales. A intrat in doliu si a purtat negru pentru tot restul vietii ei. A parasit Buckingham-ul – situat in centrul Londrei – si s-a refugiat la castelul Windsor. A evitat aparitiile publice si rareori a pus piciorul in Londra in urmatorii ani. Izolarea ei i-a adus numele de “vaduva din Windsor“.

La 2 martie 1882, Roderick Maclean, un poet nemultumit si aparent jignit de faptul ca Victoria a refuzat sa accepte una din poeziile sale, a tras asupra reginei cand transportul ei a parasit statia Windsor. Doi elevi de la Colegiul Eton l-au lovit cu umbrelele lor pana cand au fost indepartati de un politist. Victoria a fost revoltata cand a fost gasit nevinovat pe motiv de nebunie insa a fost incantata de expresia loialitatii dupa atac declarand “merita sa fii împuscat – pentru a vedea cat de mult esti iubit.“

In 1887, Imperiul Britanic a celebrat Jubileul de Aur al Victoriei. Victoria a marcat cei 50 de ani de domnie cu un banchet la care au fost invitați 50 de regi și printi. Fiica cea mare a reginei a devenit imparateasa consort a Germaniei in 1888, dar in mai putin de un an a devenit vaduva si nepotul Victoriei, Wilhelm, a devenit imparatul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Sub Wilhelm, sperantele Victoriei si ale lui Albert de a liberaliza Germania nu s-au implinit; el credea in autocratie.

La 23 septembrie 1896, Victoria si-a depasit bunicul George al III-lea ca monarhul britanic cu cea mai lunga domnie din istorie. Regina a solicitat ca orice celebrare speciala sa fie amanata pana in 1897, care coincidea cu Jubileul de Diamant. Prim-ministri din toate tinuturile dominioanelor au fost invitati si procesiunea Jubieului de Diamant a reginei din Londra a inclus trupe din toate colturile imperiului. Celebrarea a fost marcata de mari revarsari de afectiune pentru regina septuagenara.

“Era victoriana” ramane inscrisa cu majuscule in istoria Marii Britanii, epoca infloritoare atat din punct de vedere economic, cat si cultural. Domnia indelungata a Victoriei a reprezentat o epoca de aur in istoria britanica: primatul industrial, comercial si financiar al Marii Britanii au permis obtinerea unei prosperitati in randul tuturor claselor sociale, cu o crestere de 50% a salariilor reale; la progresul economic s-a adaugat cel politic, prin introducerea, in 1884, a sufragiului masculin, de fapt, universal. Detinand un rol hegemonic pe plan international, cu exceptia razboiului din Crimeea, 1854-1856, Marea Britanie n-a participat, in timpul domniei ei, la nici un alt razboi din Europa. Inca din 1867, prin acordarea pentru Canada a statutului de dominion, a făcut primul pas catre trasformarea celui mai vast imperiu colonial din lume intr-o comunitate de state autonome. Din punct de vedere cultural, domnia Victoriei a facut din Marea Britanie tara cu cele mai inalte virtuti civice si morale, manifestate, uneori, intr-o maniera rigida care a facut sa se vorbeasca despre o „moralitate victoriana”.

Au ramas si astazi cladiri istorice construite in stil victorian.

- Advertisement -

MADmoiselle