Istoria horoscopului ne arată că astrologia a prins forme în Mesopotamia, circa mileniul 3 î.Hr.

Istoria horoscopului ne arată că astrologia a prins forme în Mesopotamia, circa mileniul 3 î.Hr. S-a răspândit inițial în India, dar și-a dezvoltat forma occidentală în civilizația greacă în perioada elenistică.

Cerul rămâne poate cea mai misterioasă parte a experienței noastre de zi cu zi. Noi, ca ființe umane, suntem foarte atrași de frumusețe. Și ce poate fi mai frumos decât corpurile cerești așezate deasupra noastră? Fascinația noastră a evoluat de-a lungul secolelor, de aceea, interesul omului pentru cer se află în centrul a trei povești: astronomie, astrologie și calendar.

• Astronomia este o știință care studiază obiecte și fenomene cerești. Se folosește matematica, fizica și chimia pentru a se explica originea și evoluția lor. Printre obiectele de interes se numără: planete, sateliți naturali, stele, nebuloase, galaxii și comete. Astronomia studiază tot ceea ce își are originea în afara atmosferei Pământului. 

• Astrologia este o pseudoștiință conform căreia pozițiile relative ale obiectelor cerești ar putea oferi informații despre personalitatea, relațiile umane și alte probleme legate de viața umană.

• Un calendar astronomic este un mod de divizare a timpului stabilit după fenomene astronomice ciclice, ca de exemplu fazele Lunii, mișcarea aparentă a Soarelui sau o combinație a poziției celor două corpuri cerești. Calendarul solar stabilește durata unei zile, a celor patru anotimpuri, solstițiile și echinocțiile în raport cu traiectoria aparentă a Soarelui pe bolta cerească.

În ciuda faptului că horoscopul se bazează pe „mișcarea” stelelor, este important să ne amintim că Pământul este cel în mișcare, nu stelele. Pământul se rotește pe axa sa și orbitează în jurul Soarelui, motiv pentru care stelele par să se miște pe tot parcursul nopții și pe parcursul anului. Cu toate acestea, înainte ca majoritatea oamenilor să știe asta, aceștia au petrecut mult timp gândindu-se la ce se întâmplă pe cer.

Deci, deși astrologia, și anume căutarea răspunsurilor, semnelor și predicțiilor în mișcările corpurilor cerești, nu este în sine o știință, există o istorie lungă a oamenilor care se uită la stele pentru a-și planifica viața.

Horoscopul este privit de fiecare popor diferit. În fiecare cultură, acesta poate reprezenta diverse lucruri, însă ca origine, horoscopul este un instrument astronomic.

Multe culturi au acordat importanță evenimentelor astronomice, iar unele – cum ar fi astrologia mayașă, chineză, hindusă – au dezvoltat sisteme elaborate pentru a prezice evenimentele terestre din observații cerești.

Astrologia este o pseudoștiință care studiază informații despre treburile umane și evenimentele terestre prin analizarea mișcărilor și a pozițiilor relative ale obiectelor cerești. Astrologia occidentală contemporană este adesea asociată cu sisteme de horoscopuri care au scopul de a explica aspecte ale personalității unei persoane și de a prezice evenimente semnificative din viața ei pe baza pozițiilor obiectelor cerești.

Istoria horoscopului:

Mesopotamia. Babilon

Primele observații astronomice datează de la vechile civilizații mesopotamiene. Știm că în jurul anului 3000 î.Hr., oamenii deja cunoșteau constelațiile. Conceptul de zodiac a fost creat de babilonieni, începând cu mileniul II î.Hr., fiind primii mari astronomi. Aceștia au ales 12 constelații pentru reprezentarea unor segmente, identificându-le cu nume de animale.

În China antică, nobilii priveau eclipsele solare ca semne ale unor vremuri bune pentru împăratul lor.

Babilonienii și-au dat seama că zodiacul – înțeles ca succesiunea constelațiior pe cer – poate servi drept etalon de măsurare a timpului dacă este împărțit în aceste segmente egale. Așadar, primul rol al zodiacului a fost cel de a face o legătură între constelațiile de pe cer și perioadele diferite ale anului. Au apărut ulterior și teoriile astrologice privind posibilele legături dintre poziția stelelor pe cer și influența lor asupra oamenilor. 

Grecia

După babilonieni, a fost rândul grecilor să avanseze în studiul astronomiei și astrologiei, cea din urmă intrând sub influența panteonului religios grec. Astfel, puse în legătură cu planetele și constelațiile, divinitățile grecești și-au pus amprenta asupra astrologiei și odată cu creșterea interesului oamenilor pentru această ramură pseudoștiințifică, zodiacul a început să fie folosit pentru previziuni. Zodiacul european s-a dezvoltat pornind de la modelul grecesc, răspândit apoi și în Orient în perioada elenistică.

Sumerianii ghiceau în petele de pe ficat sau măruntaieie animalelor.

China

În China, astrologia datează din mileniul III î.Hr. Astrologia chineză are o strânsă legătură cu filosofia chineză și se folosește de principiul lui yin și yang. Zodiacul chinezesc, care folosește 12 animale-simbol, pornește de la ideea unor cicluri multianuale (anul determinând zodia) și include prezența celor cinci elemente – apă, foc, pământ, metal și lemn. 

Mesoamerica

Calendarele civilizațiilor precolumbiene au la bază un sistem ce datează din secolul VI î.Hr. sau chiar de mai devreme. Folosit de civilizații mai vechi precum olmecii, calendarul a fost perfecționat de mayași, care au pus la punct și un zodiac sofisticat. Pentru această civilizație, zodiacul era extrem de important: spre exemplu, în a cincea zi după nașterea unui băiat, preoții-astrologi îi făceau horoscopul pentru a-i afla destinul.

Vechii egipteni au contribuit la istoria horoscopului cu ideea că modelele create de stele constituiau constelații prin care soarele pare să se miște în momente din an. Totuși, se crede că toate aceste idei au fost puse cap la cap în perioada în care Alexandru cel Mare a cucerit Egiptul, în jurul anului 330 î. Hr, moment în care grecii au ajuns la ideea de divinație care folosește planetele.

Astfel, s-a ajuns la crearea semnelor zodiacale așa cum sunt cunoscute astăzi. În acea perioadă a Greciei Antice au apărut cele 12 semne stelare ale zodiacului pe care le știm acum. Ele au fost numite după constelații și corelate cu date bazate pe relația aparentă dintre plasarea lor pe cer și Soare. De altfel, cuvântul ”zodiac” provine din greacă.

Tipuri de zodiac 

Zodiacul european

• Berbec: 21 martie – 20 aprilie
• Taur: 21 aprilie – 21 mai
• Gemeni: 22 mai – 21 iunie
• Rac: 22 iunie – 22 iulie
• Leu: 23 iulie – 22 august
• Fecioară: 23 august – 22 septembrie
• Balanță: 23 septembrie – 22 octombrie
• Scorpion: 23 octombrie – 21 noiembrie
• Săgetator: 22 noiembrie – 21 decembrie
• Capricorn: 22 decembrie – 20 ianuarie
• Vărsător: 21 ianuarie – 18 februarie
• Pești: 19 februarie – 20 martie

Zodiacul românesc

• Berbec: în Prier
• Taur: în Florar
• Gemeni: în Cireșar
• Rac: în Cuptor
• Leu: în Gustar
• Fecioară: în Răpciune
• Cumpăna: în Brumărel
• Scorpie: în Brumar
• Arcaș: în Undrea
• Țap: în Gerar
• Vărsător în Făurar
• Pești în Mărțișor

Zodiacul chinezesc

• Șobolan – 鼠
• Bivol – 牛
• Tigru – 虎
• Iepure – 兔
• Dragon – 龍
• Șarpe – 蛇
• Cal – 馬
• Capră – 羊
• Maimuță – 猴
• Cocoș – 鷄
• Câine – 狗
• Mistreț – 猪

Source: www.historyworld.net; www.historia.ro; www.britannica.com; www.horoscopul-de-azi.ro.

Feature Photo by Vedrana Filipović

- Advertisement -

MADmoiselle