Maria Montessori și biografia celebrului medic și pedagog italian

Educația timpurie este cheia îmbunătățirii societății.

Contents

Maria Montessori a fost un medic și educator italian, cunoscută pentru filosofia educației care îi poartă numele. Metoda ei este folosită și astăzi în unele școli publice și private din întreaga lume.Metoda Montessori

Maria Montessori

Maria Montessori a fost un medic și educator italian, cunoscută pentru filosofia educației care îi poartă numele. Metoda ei este folosită și astăzi în unele școli publice și private din întreaga lume.

Maria Montessori s-a născut în Chiaravalle, un oraș mic din Italia, pe 31 august 1870. Tatăl ei, Alessandro, era contabil în serviciul public, iar mama ei, Renilde Stoppani, era educată și avea o pasiune pentru lectură.

Familia Montessori s-a mutat la Roma la sfârșitul anului 1874, iar în 1876 tânăra Maria s-a înscris la școala de stat locală de pe Via di San Nicolo da Tolentino. Pe măsură ce educația ei a progresat, ea a început să treacă peste barierele care au restrâns cariera femeilor. Din 1886 până în 1890 și-a continuat studiile la Regio Istituto Tecnico Leonardo da Vinci, la care a intrat cu intenția de a deveni inginer. Acest lucru era neobișnuit la acea vreme, deoarece majoritatea fetelor care urmau studiile secundare, studiau clasicii mai degrabă decât să meargă la școala tehnică.

Maria venea dintr-o familie de intelectuali, era strănepoata unui renumit geolog și paleontolog italian, iar relația caldă și apropiată cu părinții ei, care erau de asemenea educați, i-a cultivat curiozitatea pentru științele exacte. A excelat la matematică, fizică și chimie și a absolvit la vârsta de 20 de ani cu rezultate excelente și cu o diplomă de mate-fizică.

La absolvire, părinții Mariei au încurajat-o să înceapă o carieră în predare, una dintre puținele ocupații deschise femeilor la acea vreme, dar ea era hotărâtă să intre la facultatea de medicină și să devină medic. Tatăl ei s-a opus vehement, pe motiv că școala de medicină era atunci rezervată exclusiv bărbaților. Inițial, Mariei i s-a refuzat aplicația de către șeful școlii. Ea nu a fost descurajată, încheind interviul nereușit cu profesorul, spunând-i acestuia: „Știu că voi deveni medic”.

Pe lângă diploma obținută la Universitatea din Roma, Maria Montessori a obținut și o permisiune specială de la Papă pentru a intra la facultatea de medicină, devenind una dintre primele femei medic din Italia.

Montessori s-a remarcat nu doar datorită sexului ei, ci și pentru că era hotărâtă să stăpânească subiectul. Ea a câștigat o serie de burse la facultatea de medicină care, împreună cu banii pe care i-a câștigat prin școlarizare privată, i-au permis să plătească cea mai mare parte a educației medicale.

Timpul ei petrecut la facultatea de medicină nu a fost ușor. S-a confruntat cu prejudecățile colegilor săi de sex masculin și a trebuit să lucreze singură la disecții, deoarece acestea nu aveau voie să fie făcute în clase mixte. Dar Maria a fost o studentă dedicată, iar pe 10 iulie 1896 a devenit una dintre primele femei doctorițe din Italia, iar cu această distincție a devenit cunoscută și în toată țara.

Parcursul său educațional pare atipic pentru o femeie la finele anilor 1800. Dar acest lucru nu a împiedicat-o să devină una din primele femei care au absolvit facultatea de medicină în Italia și una din primele femei medic care au practicat medicina cu succes.

A început să aplice multe din ideile sale personale despre educarea copiilor foarte tineri, cu vârste cuprinse între un an și cinci ani, pe când s-a ocupat de copii cu deficiențe mentale. Și-a perfecționat ideile și aplicarea acestora în practică începând cu 1907, când a fost pusă la conducerea unui grup de creșe și grădinițe dintr-o zonă foarte săracă a orașului Roma. Acolo a început să aplice consecvent ideile sale educaționale, care se concretizaseră între timp într-o adevărată metodă educațională, metoda Montessori. Mult mai târziu, când metoda sa educațională a devenit larg cunoscută în Italia, Europa și în întreaga lume, generând zeci de școli Montessori, Maria Montessori a călătorit foarte mult, supervizând sistemul școlilor Montessori și ținând conferințe.

Maria Montessori a trăit într-o vreme în care un copil în afara unei căsătorii formale putea deveni o problemă.

La 28 de ani Maria Montessori dă naștere unicului copil pe care l-a avut, un băiat. Partenerul ei era Giuseppe Montessano, medicul și colegul ei din școala dedicată copiilor cu deficiențe mintale din Roma. La puțin timp, Maria a luat decizia de a-și da copilul spre adopție.

Deși relația ei cu Giuseppe Montesano, cel cu care împărțea managementul școlii pentru copii cu dizabilități, se transformase într-una amoroasă, aceasta ar fi putut deveni oficială doar prin căsătorie. Statutul de femeie măritată însă i-ar fi năruit Mariei orice posibilitate de a mai munci în domeniul delicat în care alesese să intre, educația copiilor cu nevoi speciale. Cei doi au ajuns la o înțelegere tacită , să păstreze o relație strânsă dar neoficială.

Pactul era ca niciunul dintre ei să nu să se căsătorească vreodată cu o altă persoană. Montesano, totuși, s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu o altă persoană, în timp ce încă lucra cu Montessori zilnic. Trădarea acestei promisiuni a fost cea care a determinat-o pe Maria să părăsească școala dedicată copiilor cu deficiențe mintale din Roma.

În 1898, Maria a născut un fiu, pe nume Mario, care a fost dat în grija unei familii care locuia în mediul rural de lângă Roma. Maria l-a vizitat des pe Mario, dar abia când a devenit mai mare a ajuns să știe că Maria este mama lui. S-a creat totuși o legătură puternică, iar în anii următori a colaborat și a călătorit cu mama sa, continuând munca chiar și după moartea acesteia.

Metoda Montessori

Maria Montessori și-a continuat studiile în filosofie și începe să țină prelegeri și să publice studii despre descoperirile ei în zona educațională, care erau o serie de concluzii obținute după ani de studiu formal în zona pedagogiei, dar și de volutariat în instituțiile dedicate copiiilor cu deficiențe mentale.

În 1901, dup ce a părăsit școala dedicată copiilor cu deficiențe mintale din Roma, Montessori s-a cufundat în propriile studii de filozofie și antropologie educațională. În 1904 a preluat un post de lector la Școala Pedagogică a Universității din Roma, pe care a ocupat până în 1908. Într-o prelegere, le-a spus studenților săi: „Subiectul studiului nostru este umanitatea; scopul nostru este să devenim profesori. Acum, ceea ce contează cu adevărat la un profesor este dragostea pentru copil; căci iubirea este cea care transformă datoria socială a educatorului în conștiința superioară a unei misiuni”.

În 1906 este invitată să gestioneze o școală destinată copiilor din familii cu venituri scăzute, iar în 1907, înființează Casa dei Bambini sau „Casa Copiilor”, locul în care s-au născut principiile care aveau să formeze renumita metodă Montessori de mai târziu. La deschidere, Maria a organizat o mică ceremonie, și deși puțini aveau așteptări de la proiect, Maria a simțit diferit: „Am avut un sentiment ciudat care m-a făcut să anunț cu insistență că aici a fost deschiderea unei întreprinderi despre care întreaga lume va vorbi într-o zi.”

Copiii din Casa dei Bambini au făcut progrese extraordinare, iar în curând copiii de 5 ani erau capabili să scrie și să citească. Până în toamna anului 1908 existau cinci Case dei Bambini în funcțiune, patru la Roma și una la Milano. Vestea despre noua abordare a lui Montessori s-a răspândit rapid, iar vizitatorii au sosit pentru a observa cum obține Maria astfel de rezultate. În decurs de un an, partea italiană a Elveției a început să-și transforme grădinițele în Case dei Bambini și a început răspândirea noii abordări educaționale.

În vara anului 1909, Maria Montessori a ținut primul curs de pregătire în abordarea metodei sale pentru aproximativ 100 de studenți. Materialul folosit în această perioadă a contribuit la prima ei carte, publicată în același an în Italia. A apărut în traducere în Statele Unite în 1912 sub numele de Metoda Montessori, ajungând pe locul al doilea în lista de bestselleruri de non-ficțiune din SUA. Curând după aceea, a fost tradusă în 20 de limbi diferite. A devenit o influență majoră în domeniul educației.

Maria a locuit în Spania din 1917. I s-au alăturat Mario și soția sa Helen Christy, unde și-au crescut cei 4 copii, Mario Jr, Rolando, Marilena și Renilde. În 1929, mama și fiul au înființat Asociația Montessori Internationale (AMI) pentru a-și perpetua munca.

Ascensiunea fascismului în Europa a avut un impact substanțial asupra progresului mișcării Montessori. Până în 1933, naziștii au închis toate școlile Montessori din Germania, iar Mussolini făcea același lucru în Italia. Fugând de războiul civil spaniol în 1936, Maria și Mario au călătorit în Anglia, apoi în Olanda unde au rămas cu familia Adei Pierson, care mai târziu avea să devină a doua soție a lui Mario. Un turneu de conferințe de trei luni în India, în 1939, s-a transformat într-o ședere de șapte ani, când izbucnirea războiului i-a băgat pe Maria si Mario în arest la domiciliu, reținuți ca cetățeni italieni de guvernul britanic. În India, Maria a început dezvoltarea abordării sale de a sprijini copii de 6-12 ani prin „Educația Cosmică”. Solicitarea ei de la 70 de ani de a-l elibera pe Mario a fost acceptată și împreună au instruit peste o mie de profesori indieni.

În 1946 s-au întors în Țările de Jos (Olanda), iar în anul următor ea s-a adresat UNESCO pe tema „Educație și pace”. Maria a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace în trei ani consecutivi: 1949, 1950 și 1951. Maria Montessori a murit la vârsta de 81 de ani, pe 6 mai 1952 în Olanda, lăsând-și moștenirea muncii sale fiului ei Mario.

Source: www.montessori-ami.org, www.montessorihuntsville.org, www.montessori.org.au

MADmoiselle