Unirea Principatelor Române – Omagiu Cocuței Vogoride, femeia care a pus Țara înaintea căsniciei și a făcut posibilă Unirea de la 1859
Uniriea Principatelor Române, ziua de 24 ianuarie 1859, este asociată cu Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu și alți bărbați de stat ai Țării.
Mai puține lucruri se știu despre rolul foarte însemnat al femeilor în realizarea Unirii mici, așa cum mai este cunoscută în popor.
Ecaterina Cocuța Conachi s-a nascut pe 14 aprilie 1829 la Târgoviște. A fost o prințesă româncă și o revoluționară. Ea este cunoscută pentru activismul ei și pentru activitatea desfășurată în favoarea unirii principatelor Moldova și Țara Românească. A murit de malarie și a fost înmormântată la moșia familiei de la Țigănești, județul Galați.
- Advertisement -
Cocuța Conachi a fost unica fiică a marelui logofăt al Moldovei și poet Costache Conachi. Cocuța aparținea unei familii care ”se distingea printr-o mare și însuflețită iubire de neam și prin înflăcăratele-i convingeri unioniste”, dar care nu era de origine boierească.
După copilăria fericită petrecută la conacul Țigănești , ”cea mai bogată fată din Molodova” este căsătorită cu Nicolae Vogoride, un fanariot, fost caimacan și capuchehaie la Constantinopol. Având în vedere că lui îi fusese promisă domnia Molodovei, dacă avea să împiedice unirea cu Muntenia, mariajul Cocuței avea să fie unul nefericit. Nunta a avut loc în 1846.
- Advertisement -
Moldoveanul Costache Conachi, posesor al unei averi imense, s-a revoltat să înstrăineze un atare patrimoniu ”turcescului său ginere” .
În 1849, Costache Conachi s-a stins din viaţă în urma unei crize de astm, iar momentul a deschis calea unor jocuri de interese.
- Advertisement -
Cocuța Conachi a moștenit averea tatălui său : satul Țigănești și încă 32 de sate, întregi sau părți de sate. Din naivitate, Cocuţa i-a dat o „plenipotenţă” (împuternicire) soţului ei, care îi permitea acestuia să administreze, după bunul plac, întreaga avere rămasă de la tatăl ei. Astfel, Vogoride ajunge să ”toace”, în opt ani, mai bine de jumătate. Cocuța simte că are parte de o soartă tristă. Se retrage la Țigănești, unde trece prin crize de amărăciune.
„Îţi iert risipirea ce-ai făcut-o din averea mea, dar nu-ţi voi ierta trădarea faţă de neam”- Cocuța Conachi
Se produce o schimbare bruscă în 1857. Caimacanul (locţiitor de domnitor) de la vremea aceea moare neașteptat, în luna martie, și în locul său este numit Nicolae Vogoride, ca om al Porții, pentru a împiedica unirea. Bărbatul Cocuței instituie chiar o teroare în scopul de a împiedica întrunirea Divanului ah-hoc al Moldovei:
- Advertisement -
”Cine va pomeni măcar o vorbă de unire se va duce acolo unde nu se mai poate vedea soarele”, amenința poliția caimacanului.
În timpul luptelor pentru Unire, Cocuța are un rol important. Ea caută prin corespondența secretă a lui Vogoride și a rudelor lui din Fanar și găsește scrisorile ce dovedesc amestecul Porții în falsificarea alegerilor din Moldova. Scrisorile ajung la partea unionistă, apoi la ziarul ”L’ Etoil d’Orient”, care era editat la Bruxelles. Se creează, astfel, un scandal diplomatic de proporții continentale. Traducerile în limba română ale corespondenței lui Vogoride sunt răspândite în Moldova, purtând titlul: ”Estract de scrisori secrete trimise caimacanului Moldovei de deosebite fețe politice. Aceste scrisori sunt traduse din Steoa Dunării, ce apare la Brucsela”.
Efectul corespondenței este devastator. Franța, Rusia, Prusia și Sardinia rup relațiile diplomatice cu Poarta Otomană. Îl determină pe sultan să-l destituie pe marele vizir Rașid Pașa. Pentru că Anglia și Austria susțin Poarta, se ajunge la amenințări cu război. Are loc o întrevedere între Regina Victoria și Napoleon al III-lea la Osborne, care se încheie cu consimțământul suveranei de a fi anulate alegerile făcute sub controlul caimacamului Vogoride și de a se organiza din nou alegeri.
- Advertisement -
De aici, istoria se știe, în urma organizării de noi alegeri, este proclamat ca domn al Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, care era văr de-al doilea cu Vogoride.
După reușita Unirii, Cocuța avea să trăiască mai mult despărțită de soț. Se retrage din nou la țară, de unde îi transmite caimacamului un ultimatum cu răsunet în istorie:
- Advertisement -
”Ai venit în țară sărac lipit pământul, n-ai altă avere decât zestrea ce ți-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îți iert risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ți voi ierta trădarea față de neamul, față de țara care ar fi trebuit să devie și a dumitale. Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aș putea, printr-un divorț, să te așez din nou pe paiele pe care te-am ridicat. Pentru moment îţi cer darea afară a lui Catargi (ministru de interne) şi numai atunci mă voi întoarce la dumneata”.
Nicolae Vogoride moare singur, în anul 1862, într-un hotel din București.
- Advertisement -
Bogată și liberă, Cocuța călătorește prin Europa. La Paris se întâlnește cu ambasadorul Rusiei, Pavel Kiseleff. Îl cunoscuse pe vremea când era țar în Principatele Române, purtând o corespondență cu Costache Conachi.
În 1864, se căsătoreşte la Torino cu Emanuele Ruspoli, principe de Paggia-Souza, senator şi sinodic al Romei, apropiat al regelui Vitorio Emanuelle al II-lea. Inteligența și averea îl determină pe prințul roman s-o ceară de soție. În felul acesta, moldoveanca a pătruns în cele mai elitiste cercuri politice şi artistice italiene.
- Advertisement -
Cocuța a avut trei copii cu caimacanul Vogoride: Emanoil Vogoride-Conachi (candidat la tronul Bulgariei), Maria Vogoride-Conachi (soție a contelui Petre de Roma) și Lucia Vogoride-Conachi (care a fost măritată cu Nicolae Rosetti Greceanu, ministru al Justiției în guvernul Averescu). Aceasta mai are împreună cu contele Ruspoli, încă patru copii.
La 22 februarie 1870, Cocuţa se stinge din viaţă la Geneva, bolnavă de malarie. Pe patul morţii a cerut să fie înmormântată alături de părinţi, în biserica familiei de la Ţigăneşti. Dorinţa i-a fost îndeplinită. Averea ei din România este restabilită de Ruspoli, după abuzurile lui Vogoride. Aceasta nu a apucat să-și scrie testamentul. Apar procese pentru avere imediat după înmormântare, copiii ei ajung să se dușmănească și să nu se mai viziteze. Moșia Țigănești, conacul Logofătului Conachi, și palatul construit de Vogoride au fost vândute arendașului Tache Anastasiu, care le-a lăsat prin testament Academiei Române, cu condiția de a înființa o școală de agronomie.
- Advertisement -
Palatul de Țigănești reprezintă mărturia despre viața unei importante eroine a Unirii pe nedrept dată uitării. Reprezentanți ai culturii și scriitori gălățenni se adună, anual, la Festivalul de poezie ”Costache Conachi”.
Source: www.newstrack.ro (by Carmen Gearâp)
- Advertisement -
MADmoiselle