Marie Curie și biografia unei savante

Nothing in life is to be feared, it is only to be understood. Now is the time to understand more, so that we may fear less.

Contents

Marie Curie, savantă dublă laureată la Premiul NobelMarie, Pierre si Irene CurieMarie Curie si Albert Einstein

Marie Curie

Marie Curie, savantă dublă laureată la Premiul Nobel

Marie Curie, nascuta la 7 noiembrie 1867, la Varsovia, pe numele Maria Sklodowska, a fost o savanta poloneza stabilita in Franta. A fost prima femeie care a primit un Premiu Nobel si singurul savant care a primit doua premii Nobel in doua domenii stiintifice diferite, fizica si chimie.

S-a nascut la Varsovia, intr-o perioada in care tara se afla sub stapanirea Rusiei tariste, intr-o familie de profesori. Manifesta din tinerete interes pentru studiu, pasiune mostenita de la tatal ei, Vladislav Skodowski, profesor de matematica si fizica la un liceu.

Tanara Maria Sklodowska nu are parte de o copilarie prea fericita. Sora ei, Zofia, moare de tifos exantematic in 1876, iar mama sa suferea de tuberculoza, boala care este nevindecabila pe atunci, si se stinge din viata intr-un sanatoriu pe cand Maria avea doar 10 ani. Tatal sau se impotrivea stapanirii tariste si este inlaturat din functie. Chiar daca se interzisese si folosirea limbii poloneze, atitudinea sa fusese pedepsita.

In urma intamplari, Maria se refugiaza in studiu, unde obtine rezultate maxime. La 10 ani, studia in aceasi clasa cu sora ei mai mare, Helena, care avea 12 ani. Directoarea scolii introdusese pe ascuns, in locul orelor de limba si istorie rusa, studiul culturii poloneze in planul de invatamant al elevilor. Se obisnuia ca inspectorii din partea autoritatii de ocupatie sa viziteze periodic cadrele scolare pentru a verifica daca predarea se face in limba rusa. Elevii ascundeau manualele, iar profesorii o solicitau pe Maria pentru a raspunde la intrebari, fiind cea mai bine pregatita. 

In 1883, la 15 ani, Maria este absolventa a cursurilor secundare cu medalia de aur.

In acea perioada, in Polonia aflata sub dominatia Rusiei tariste, femeile nu aveau dreptul la studii universitare. Maria decide sa isi continue studiile peste hotare. Acest lucru era imposibil din motive financiare, mai ales ca sora ei, Bronislawa, incepuse studiile de medicina la Paris. Pentru a face fata acestor dificultati si pentru a o putea finanta pe sora ei, Maria, la 17 ani, se angajeaza ca guvernanta. Bronislawa pleaca la Paris in ianuarie 1886, cu promisiunea ca dupa ce va deveni medic, va finanta studiile Mariei.

La noua slujba, Maria preda patru ore zilnic fiicei celei mari a familiei si trei ore celei mici ale unei familii instarite din Varsovia. In acea epoca, guvernantele ajutau si la treburile casei, asa ca putinul timp pe care il mai avea la dispozitie Marie Curie il dedica studiului stiintific, ajungand sa se relaxeze rezolvand probleme de matematica. Maria reuseste in cele din urma sa adune toti copiii din vecinatate si sa ii invete pe ascuns citirea si scrierea in limba polona.

Odata cu venirea sarbatorilor de iarna, Kazimir, fiul cel mare al familiei respective, care stiudia matematica la Universitatea din Varsovia, revine acasa si este placut surprins de calitatile guvernantei surorilor sale. Intre cei doi au loc discutii intelectuale si in scurt timp se infiripa si o relatie sentimentala. Cei doi pun la cale sa se casatoreasca, dar se lovesc de opozitia familiei angajatoare, care considera ca Maria este o simpla guvernanta, nefiind demna pentru fiul lor. Marie este dezamagita, mai ales ca nici Kazimir nu pare sa se opuna familiei sale.

In aprilie 1888, tatal Mariei primeste o slujba mai bine platita, iar perioada ei ca guvernanta se sfarseste. Studiile acesteia puteau fi finantate, iar Maria reuseste sa isi achizitioneze echipamente cu care putea derula experimente stiintifice.

La Paris, sora ei, Bronislawa se logodeste cu un medic polonez si o invita pe Maria sa locuiasca cu ei. Aceasta descopera cu surpriza atmosfera de libertate de aici si adopta numele de Marie. In 1891 este admisa la Universitatea din Paris, Sorbona.

Sotul Bronislawei, polonez patriot, activeaza impotriva guvernarii tariste si primeste vizite de la persoane cu astfel de simpatii revolutionare. Pentru a gasi mai multa liniste, Marie Curie se muta in propriul apartament, situat in apropierea universitatii. Duce o viata modesta, insa studiaza cu asiduitate. Greutatile intampinate in fiecare zi o fac sa cedeze. Gasita aproape fara viata de catre cumnatul ei, acesta o readuce in casa sorei sale. Aici isi reface sanatatea, dar, dupa ce revine in apartamentul ei, continua stilul de viata auster.

In 1893 este absolventa a cursurilor superioare magna cum laude si devine licentiata in fizica. Situatia financiara devine precara din nou si Marie este nevoita sa se intoarca in Polonia. Aici, multumita demersurilor prietenei sale, Jadwiga Sikorska, Marie primeste un ajutor neastteptat: o bursa din partea guvernului Poloniei. Isi reia studiile la Universitatea din Paris, iar un an mai tarziu, in 1894, obtine licenta in matematica.

Destinul ii rezerva o surpriza fericita, care avea sa ii deschida portile catre o noua lume de oportunitati si de noi orizonturi: intalnirea la Paris cu viitorul sot, Pierre Curie. Pe acesta il cunoaste datorita faptului ca avea nevoie de un fizician cu experienta care sa o ajute in cercetarile privind proprietatile magnetice ale otelului, tema de cercetare incredintata Mariei de catre profesorul indrumator Gabriel Lippmann. Prin intermediul lui Josef Kovalsky, profesor de fizica de la Universitatea din Freiburg ce tocmai venise la Paris pentru a tine o conferinta, in 1894, Marie il cunoaste pe Pierre Curie. Desi avea numai 35 de ani, acesta era deja celebru in lumea academica pentru cercetarile sale cu privire la natura magnetismului. Desi intre cei doi se leaga o relatie puternica, Marie se reintoarce in tara natala, de care o legau sentimente puternice. Nu sta acolo decat o scurta perioada si revine la Paris. Se casatoreste cu Pierre Curie pe 26 iulie 1895, cu o ceremonie modesta, lipsita de fast. La fel de simpla este si luna de miere pe care cei doi o petrec colindand prin Franta pe biciclete.

Marie Curie incepe cercetarile in domeniul radioactivitatii, la care se va alatura curand si sotul sau, descoperind impreuna noi elemente radioactive: poloniul si radiul. Pentru aceste cercetari primesc amandoi Premiul Nobel pentru Fizica in 1903, impreuna cu Henri Becquerel.

Marie, Pierre si Irene Curie

In septembrie 1897 se naste prima fetita a cuplului de savanti si anume Irène. A doua fetita, Ève, se naste in 1904. Pe 19 aprilie 1906, Marie Curie primeste o puternica lovitura din partea destinului. In timp ce se deplasa catre o editura pentru a publica un manuscris, traversand o intersecție aglomerată, Pierre Curie este lovit de un atelaj greu si isi pierde viata, la numai 46 de ani. Marie Curie va scrie o biografie in care evoca viata si activitatea sotului.

Descoperirea radioactivitatii aducea o noua lumina in ceea ce se cunostea pana atunci despre atom. Marie Curie nu era interesata sa descopere legile naturii si universale ale materiei, asemeni fizicianului, ci, asemeni, chimistului, s-a concentrat pe natura și structura lucrurilor. Cu toate acestea, abordarea sa in studiul radiatiei a constituit un punct de plecare pentru investigatiile asupra structurii atomului care vor fi initiate in secolul XX. In comparatie cu sotia sa, Pierre Curie isi desfasura activitatea cu prudenta si logica bazandu-se pe deductie, in timp ce Marie se baza pe inductie. Astfel se poate spune ca Pierre era fizicianul, iar Marie chimistul. Numai prin colaborarea a doua firi aparent contrarii, dar complementare, s-ar fi putut ajunge la rezultate novatoare.

Decesul lui Pierre Curie, reprezinta o puternica lovitura pentru Marie. Trece peste acest eveniment nefericit si continua munca, nu fara rezultate. Continua singura cercetarile si reuseste izolarea radiului. Drept apreciere, in 1911 i se decernează Premiul Nobel pentru Chimie.

in 1914, fiica sa, Irène este admisa la aceeasi Universitate din Paris si va studia stiintele asemeni mamei sale. Spre sfarsitul acelui an, izbucneste Primul Razboi Mondial.

In 1921, Marie Curie merge in America (impreuna cu cele doua fete) pentru a achizitiona radiu. Este primita cu multa caldura de presedintele Warren Harding, care ii accepta solicitarea. Marie Curie primeste un gram de radiu pe care il va utiliza in cercetarile sale ulterioare. In 1934, Marie Curie are parte de o ultima satisfactie din domeniul stiintei: fiica sa, Irène, alaturi de sotul, Frédéric Joliot-Curie, descopera radiatia artificiala.

Intensa ei activitate, privatiunile la care s-a supus, o fac pe Marie Curie vulnerabila din punct de vedere al sanatatii. Sufera de o inflamare a pelvisului renal si este nevoita sa se opereze. Petrece cateva luni de refacere in Anglia, apoi intreprinde cateva excursii in Suedia, impreuna cu fetele și insotita de colegul si prietenul ei, Albert Einstein.

Marie Curie si Albert Einstein

Ca urmare a expunerii la radiatii si a efortului intens, starea de sanatate a Mariei se inrautateste. Nu se proteja deloc de undele radioactive pe care le cerceta. Auzul si vederea i se deteriorasera si suferea atacuri din ce in ce mai dese. Intr-o zi din primavara anului 1934, Marie resimte un fel de febra și paraseste institutul de cercetare mai devreme ca de obicei. Din acel moment, starea ei de sanatate incepe sa se deterioreze extrem de rapid. Tot ceea ce medicii au putut face a fost sa precizeze boala, anemie aplastica, un fel de leucemie datorata expunerii indelungate la radiatii si faptul ca sunt putine sanse de recuperare. Marie a pornit spre un azil intr-o zona montana pentru a se trata, dar era prea tarziu.

Marie Curie se stinge din viata la sanatoriul din Sancellemoz in 1934, la doua decenii dupa decesul sotului. A fost inmormantata alaturi de acesta intr-o zona rurala din afara capitalei Frantei. In 1937, fiica cea mica, Ève, scrie biografia Madame Curie.

De la decesul sau, petrecut in 1934, toate elementele cu care celebra Marie Curie a intrat in contact continua sa iradieze. Inclusiv manuscrisele sale nu pot fi citite decat pe proprie semnatura si dupa obtinerea unei autorizatii.

Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii “Maria Sklodowska Curie” din Bucuresti este cel mai mare spital pediatric din Romania. A fost dat in folosinta in 1984, fiind construit (intreprindere Budimex) din fonduri oferite de statul polonez imediat dupa cutremurul din 1977. S-a si numit o perioada Spitalul Polonez, apoi spitalul Budimex, pentru ca intr‑un final sa fie botezat cu numele chimistei, fizician franceze de origine poloneza, Maria Sklodowska Curie.

MADmoiselle