Istoria Banilor: Ce știi despre banii pe care îi folosești zilnic pentru nevoile esențiale sau non-esențiale?

Banii. Un subiect tabu printre mulți, despre bani putem spune că se vorbește foarte puțin, și se cheltuie foarte mult. De când începem să mergem pe propriile picioare, la un moment dat, după ce se stabilește destulă încredere între cele două părți, copilul este trimis de către părinți cu bani până la magazin să cumpere ceva. Și nu durează mult până când copilul descoperă puterea banilor și începe să oprească restul de la magazin pentru propriul buzunăraș.

De mici aflăm ce putere au banii, și, deși nu știm în primă instanță de unde vin, știm că ne pot obține ceea ce ne dorim. Timpul trece, iar copii de ieri devin adulții de azi care acum știu de unde vin banii, dar nu mulți știu și cum am ajuns să dăm atâta putere unor metale, hârtii, și mai nou, chiar și monede electronice – bitcoin.

Deși termenii „bani” și „monedă” sunt adesea folosiți în mod interschimbabil, aceștia nu sunt identici. Banii sunt un concept intangibil, în timp ce moneda este.

Fie că vorbim despre o scoică, o monedă de metal, o bucată de hârtie sau un șir de cod extras electronic de computer, banii au valoarea pe care noi le-am dat-o. Există aproximativ 40 de trilioane de dolari în circulație: sunt incluși toți banii fizici și banii depuși în conturile de economii și conturi curente. Banii sub formă de investiții, derivate și criptomonede depășesc 1,3 cvadrilioane USD. Iată cum arată scris: 1.300.000.000.000.000 USD.

Istoria banilor – Evoluția de la troc la bancnote, și mai apoi la Bitcoin

În afară de economiști, banii au atras atenția și altor oameni de știință socială, în special filozofi, istorici și arheologi. Pentru cei din urmă, introducerea banilor în societățile trecute reprezintă una dintre principalele lor socio-economice schimbări – la fel ca și introducerea agriculturii sau a prelucrării metalelor.

Deși forma lor a evoluat de-a lungul istoriei, ca urmare a unui standard acceptat social, banii au reprezentat dintotdeauna o formă de a stabili prețul lucrurilor și o formă de a plăti.

Banii au fost inventați înainte de începutul istoriei scrise, iar istoricii au stabilit că, înainte, oamenii făceau troc pentru bunuri și servicii. Iar despre bani putem spune că ne permit să facem un fel de schimb indirect tot pentru bunuri și servicii. Dar între cele două, au avut loc numeroase încercări de a găsi cea mai bună metodă.

1. Troc sau Bartering

Banii, deși în diferite forme, au făcut parte din istoria omenirii în ultimii 5.000 de ani. Înainte de acel moment, istoricii sunt în general de acord că probabil a fost folosit un sistem de troc.

Trocul, sau bartering, este un comerț direct de bunuri și servicii. Istoria sa datează încă din anul 6000 î.Hr. și a fost introdus de triburile din Mesopotamia. Pământul Mesopotamiei nu avea foarte multe resurse naturale, sau cel puțin nu din cele solicitate în acea perioadă de timp. Pentru a obține obiectele de care aveau nevoie, mesopotamienii trebuiau să facă schimb. Sosirea unei caravane comerciale sau a unei nave comerciale era mereu un moment de sărbătoare. Pentru a cumpăra sau a comercializa bunuri, mesopotamienii foloseau un sistem de troc. De exemplu, în schimbul a șase scaune, ofereau cuiva două capre și o pungă de curmale.

În partea de sud a Mesopotamiei, au fost construite docuri de-a lungul malurilor râurilor, astfel încât navele să poată andoca și descărca cu ușurință mărfurile comerciale. Negustorii făceau comerț între orașe cu alimente, îmbrăcăminte, bijuterii, vin și alte bunuri.

După mesopotamieni, a fost rândul fenicienilor să adopte acest concept. Cea mai importantă resursă schimbată pentru fenicieni a fost Cedru. Cedru sau Cedrus Libani a fost un copac uriaș unic care a crescut doar în Munții Libanului, de unde și numele de cedri din Liban. Acești copaci s-au caracterizat prin structura lor solidă din lemn, granulație fină și culoarea gălbuie atractivă. A avut o durabilitate masivă, prin urmare a putut fi folosit pentru construcții și artizanat. Pentru fenicieni, cedrii erau o resursă vitală, ei foloseau acei copaci pentru a construi case, temple și, cel mai important, pentru a-și construi faimoasele bărci feniciene.

Fenicienii au construit relații comerciale cu egiptenii. Arheologii cred că piramidele au fost construite folosind cedrii din Liban. Fenicienii obișnuiau să navigheze cu bărcile lor de cedru până la coasta Deltei Egiptului pentru a transfera maiestuosul lemn de cedru pe care egiptenii îl foloseau pentru construcție. Fenicienii au schimbat lemnul pentru metale rare și bijuterii care erau folosite pentru comerțul în propria lor țară.

Babilonienii au dezvoltat un alt sistem de troc, mărfurile fiind schimbate cu alimente, ceai, arme și mirodenii. Uneori, foloseau și cranii umane. Sarea a fost un alt articol popular folosit la schimburi. Sarea era atât de valoroasă încât salariile soldaților romani erau plătite cu ea. În Evul Mediu, europenii au călătorit în jurul globului pentru a face schimb de meșteșuguri și blănuri pentru mătase și parfumuri. Americanii coloniali au schimbat bile de muschetă, piei de cerb și grâu.

Adeseori, există o marfă la mare cerere în întreaga economie și acea marfă începe să domine comerțul. Această marfă ar putea fi vite, mirodenii sau, dacă ești în închisoare, țigări. Dacă această marfă devine suficient de răspândită, ea devine efectiv o formă de bani.

De ce este nevoie pentru ca ceva să devină bani?

Încet, s-a dezvoltat de-a lungul secolelor un tip de monedă care a implicat obiecte ușor de comercializat, cum ar fi piei de animale, sare și arme. Aceste mărfuri comercializate au servit drept mijloc de schimb (chiar dacă valoarea fiecăruia dintre aceste articole era încă negociabilă în multe cazuri). Acest sistem de tranzacționare s-a răspândit în întreaga lume și supraviețuiește și astăzi în unele părți ale globului.

Primii proto-bani au luat forma unor obiecte de colecție. Obiectele de colecție sunt obiecte mici, cum ar fi scoici sau margele. Piesele de colecție tind să fie durabile, ușor de depozitat sau de ascuns pe propria persoană, greu de găsit sau falsificat și ușor de evaluat ca valoare.

Una dintre cele mai mari realizări ale introducerii banilor a fost viteza crescută cu care se putea face afaceri.

In principiu, trocul sună minunat. Dar adevarul este ca trocul este teribil de ineficient. Aici intervine așa-numita dublă coincidență a dorințelor. Pentru ca o tranzacție să aibă loc, ambele părți trebuie să-și dorească exact articolul pe care cealaltă persoană este dispusă să-l schimbe. Ce se întâmplă dacă Ion vrea o vacă de la Maria, în timp ce Maria vrea cereale de la Petru, iar Petru vrea lână de la Ana? Într-o economie de barter, această piață nu se poate clarifica și toată lumea este forțată să aștepte până când configurația perfectă a tranzacțiilor ajunge pe piață. Aceasta înseamnă că multe tranzacții nu se vor întâmpla niciodată.

Când s-au inventat banii, trocul nu s-a încheiat, a devenit mai organizat.

La începutul lunii august 2021, arheologii chinezi de la Universitatea de Stat din Zhengzhou au anunțat că au descoperit cel mai vechi loc de batere a monedelor cunoscut. O monetărie este o facilitate în care se creează moneda. Cândva în jurul anului 640 î.Hr., această unitate, situată în Guanzhuang în provincia Henan, China, a început să bată monede de cazmă, una dintre primele forme standardizate de monedă metalică.

Zhao Hao, profesor asociat la Departamentul de Istorie de la Universitatea Zhengzhou, a declarat într-un interviu: „Vreau să subliniez că aceste monede de pe site-ul Guanzhuang nu sunt cele mai vechi monede găsite în lume. Cele mai vechi monede sunt monedele de metal găsite în orașul antic Efes din Turcia”, a declarat Zhao.

Prima monedă oficială este creată

Între timp, poetul grec Xenofan din secolul al VI-lea î.Hr., citat de istoricul Herodot, a atribuit lidienilor invenția monedelor de metal. În anul 600 î.Hr., al patrulea rege al dinastiei Mermnad din Lidia, Alyattes, a bătut ceea ce se crede a fi prima monedă oficială, staterul lidian.

Lidia sau Maeonia a fost un regat din Epoca fierului aflat în vestul Asiei Mici. Monedele au fost făcute din electrum, un amestec de argint și aur care se găsește în mod natural, iar monedele au fost ștampilate cu imagini care acționau ca valori nominale. Moneda Lidiei a ajutat țara să-și crească atât sistemele comerciale interne, cât și cele externe, făcând-o unul dintre cele mai bogate imperii din Asia Mică. Astăzi, când cineva spune „la fel de bogat ca Cresus”, se referă la ultimul rege lidian care a bătut prima monedă de aur. Aurul din minele și din nisipurile râului Pactolus i-au umplut cuferele lui Cresus până la revărsare.

Metalele ca bani

Linia evolutivă a banilor moderni începe cu adevărat cu metalele prețioase. Ar putea părea evident acum că metalele prețioase sunt valoroase, dar merită să ne întrebăm: de ce atât de multe societăți au convergit spre metale prețioase ca formă de bani? Există câteva motive pentru care metalele prețioase au făcut bani mai buni decât obiectele de colecție. Metalele pretioase sunt:

• izbitoare vizual pentru decorațiuni și bijuterii
• rar (ceea ce duce la o inflație scăzută a ofertei)
• durabil și greu de corodat
• greu de falsificat
• divizibile (prin împărțirea lor în cantități mai mici)

Antropologi precum David Graeber speculează că monedele au apărut pentru a servi nevoilor armatelor organizate și ale mercenarilor. Soldații parcurg distanțe mari și nu au relații de credit de lungă durată. Așa că singura modalitate prin care aceștia pot primi compensații este prin forme de bani care vor fi recunoscute în locuri îndepărtate. Chiar dacă o contraparte nu ar recunoaște suveranul care susține moneda, ar fi totuși dispuși să prețuiască metalul prețios din moneda în sine.

Pietrele Rai

Insula Yap este o mică insulă din Micronezia. Yapezii au o practică ciudată care datează de acum cel puțin 1000 de ani: Yapese folosesc „bani de piatră”.

Aceste discuri uriașe de calcar în formă de gogoși sunt cunoscute sub numele de pietre Rai. Cele mai mari pietre cântăresc până la câteva tone – mult prea mari pentru ca oamenii să se deplaseze cu ușurință, cu atât mai puțin să le poarte în portofel. Deci, cum este posibil ca Yapese să facă tranzacții cu aceste pietre masive?

Simplu: pietrele nu se mișcă niciodată. În schimb, Yapese „schimbă” pietrele în întregime prin acord social.

Atât timp cât ambele părți sunt de acord să efectueze o tranzacție cu o piatră Rai (sau o fracțiune din una), piatra Rai este considerată transferată. Locația fizică a fiecărei pietre nu este considerată semnificativă. Această tranzacție este înregistrată exclusiv prin istoricul oral.

Odată, o stimată familie Yapese transporta o piatră Rai peste mare. Prinsă de o furtună puternică, barca s-a răsturnat și piatra Rai s-a scufundat pe fundul mării.

S-a convenit de comun acord că familia era prea onorabilă pentru ca averea lor să fie diminuată de un astfel de eveniment nefericit. Așa că s-a hotărât că această piatră Rai este încă valabilă și a continuat să aibă valoare și să „schimbă mâinile”, chiar dacă nimeni nu a putut identifica exact unde se află pe fundul mării.

În zilele noastre, Yapese folosesc în principal dolari americani, iar pietrele Rai sunt schimbate doar în circumstanțe speciale, cum ar fi căsătorii sau negocieri politice. Dar povestea pietrelor Rai ilustrează o lecție importantă: orice poate servi drept bani, atâta timp cât există un consens social stabil cu privire la valoarea lui.

Pietrele Rai ilustrează un punct important: forma pe care o iau banii este arbitrară. Ceea ce contează este funcția de bază pe care o joacă într-o societate.

Tranziția la moneda de hârtie

Banii de hârtie, pe de altă parte, nu aveau să ajungă până în anul 1000 d.Hr. Banii de hârtie au fost inventați pentru prima dată în China în timpul dinastiei Song și mult mai târziu aveau să fie exportați în Europa de Marco Polo.

Primul instrument de tip bancnotă a fost folosit în China în secolul al VII-lea, în timpul dinastiei Tang (618–907). Comercianții ar emite ceea ce se numesc astăzi bilete de ordin sub formă de chitanțe de depozit către angrosisti pentru a evita utilizarea volumului mare de monedă de cupru în tranzacții comerciale mari.

Înainte de utilizarea acestor bancnote, chinezii foloseau monede circulare, cu o gaură dreptunghiulară în mijloc. Monedele puteau fi înșirate pe o frânghie. Comercianții, dacă erau suficient de bogați, constatau că sforile erau prea grele pentru a fi transportate cu ușurință, mai ales pentru tranzacțiile mari. Pentru a rezolva această problemă, monedele puteau fi lăsate la o persoană de încredere, comerciantului oferindu-i-se o foaie de hârtie (chitanța) în care se înregistreaza câți bani a depus la acea persoană. Când se întorceau cu hârtia la acea persoană, monedele erau returnate.

În jurul anului 1150, cavalerii templieri aveau să emită note pelerinilor. Pelerinii depuneau obiecte de valoare la o preceptorie templieră locală înainte de a se îmbarca în Țara Sfântă și primeau un document care indică valoarea depozitului lor. Ei foloseau apoi acel document la sosirea în Țara Sfântă pentru a primi fonduri de la trezorerie de valoare egală.

În secolul al XIII-lea, bancnota chineză a mongolului Yuan a devenit cunoscută în Europa prin conturile călătorilor, cum ar fi Marco Polo și William de Rubruck. Raportul lui Marco Polo despre banii de hârtie în timpul dinastiei Yuan este subiectul unui capitol al cărții sale, Călătoriile lui Marco Polo, intitulat „Cum marele Kaan face ca scoarța copacilor, transformată în ceva asemănător hârtiei, să circule ca bani peste tot în țara lui.”

În Italia medievală și Flandra, din cauza nesiguranței și impracticității transportului de sume mari de numerar pe distanțe lungi, comercianții au început să folosească bilete la ordin. Aceste bancnote sunt văzute de unii ca un predecesor al bancnotelor obișnuite, dar sunt considerate în principal ca proto cambii și cecuri. Termenul de „notă de bancă” provine din bancnotele („nota di banco”) și datează din secolul al XIV-lea. A fost folosit în toate părțile Europei și în coloniile de comercianți italieni din afara Europei. Pentru plățile internaționale se folosea mai des cambia, fiind mai eficientă și mai sofisticată („litera di cambio”), adică un bilet de ordin bazat pe un cont în monedă virtuală (de obicei o monedă care nu mai există fizic). Toate monedele fizice erau legate fizic de această monedă virtuală; acest instrument a servit și drept credit.

Istoria băncilor moderne

Istoria băncilor a început cu primele bănci prototip, adică negustorii lumii, care acordau împrumuturi de cereale fermierilor și comercianților care transportau mărfuri între orașe. Asta a fost în jurul anului 2000 î.Hr. în Asiria, India și Sumeria. Mai târziu, în Grecia antică și în timpul Imperiului Roman, creditorii cu sediul în temple acordau împrumuturi, în timp ce acceptau depozite și efectuau schimbarea banilor. Arheologia din această perioadă în China antică și India arată, de asemenea, dovezi ale împrumutării bănești.

Mulți cercetători urmăresc rădăcinile istorice ale sistemului bancar modern până în Italia medievală și renascentista, în special în orașele Florența, Veneția și Genova. Familiile Bardi și Peruzzi au dominat activitatea bancară în Florența secolului al XIV-lea, stabilind filiale în multe alte părți ale Europei. Cea mai faimoasă bancă italiană a fost Banca Medici, înființată de Giovanni Medici în 1397. Cea mai veche bancă încă existentă este Banca Monte dei Paschi di Siena, cu sediul în Siena, Italia, care funcționează continuu din 1472. Până la sfârșitul anului 2019, cea mai veche bancă încă în funcțiune a fost Banco di Napoli cu sediul în Napoli, Italia, care funcționa din 1463.

Astăzi, majoritatea tranzacțiilor financiare sunt intermediate de bănci. Dar banca este o invenție relativ recentă în istoria monetară. Creditorii și depozitarii au rădăcini străvechi, dar primele bănci moderne au fost create în Italia Renașterii, conduse de familii de negustori precum Medici. Eșecurile băncilor au fost frecvente în această perioadă și majoritatea băncilor nu au supraviețuit mult timp.

Apariția războaielor valutare

Trecerea la bancnote în Europa a crescut volumul comerțului internațional. Băncile și clasele conducătoare au început să cumpere valute din alte națiuni și au creat prima piață valutară. Stabilitatea unei anumite monarhii sau guvern a afectat valoarea monedei țării și, prin urmare, capacitatea țării respective de a tranzacționa pe o piață din ce în ce mai internațională.

Competiția dintre țări a dus adesea la războaie valutare, în care țările concurente ar încerca să schimbe valoarea monedei concurentului, ridicând-o și făcând prea scumpe bunurile inamicului sau scăzând-o și reducând puterea de cumpărare a inamicului (și capacitatea de plată) pentru un război, sau prin eliminarea completă a monedei.

Dezvoltarea tehnologiei de plată

De la apariția banilor, au existat multe tehnologii care au facilitat plata banilor: facturile pe hârtie, cecurile și scrisorile de credit au toate origini străvechi.

Dar tehnologia modernă a plăților a început cu adevărat să evolueze odată cu inventarea cardului de credit. Deși cardurile de credit existau încă din anii 1920, versiunile timpurii ale cardurilor de credit au fost emise de un singur comerciant pentru a fi utilizate în propriile magazine. Ideea unui card de credit ca schemă de plată universală nu avea să apară până în anii 1950.

Primul card de credit care a obținut succesul comercial a fost Diner’s Club în 1950. Cardul original era din carton și era acceptat doar la 27 de restaurante din New York.

Acest număr a crescut rapid pe măsură ce consumatorii au început să adopte plăți fără numerar. Visa va fi fondată în 1958, Mastercard în 1979. Având în vedere că aceasta era o tehnologie fără precedent, scorurile de credit și analizele de risc pur și simplu nu existau în primele zile ale cardurilor de credit. Multe companii au început adoptarea de campanii prin poștă directă, trimițând literalmente un card la fiecare adresă dintr-un întreg cod poștal.

În anii 80, cardurile de credit au devenit omniprezente în societatea americană. S-au răspândit rapid în Europa și nu numai, iar de atunci au dus la o revoluție a plăților fără numerar.

Următoarea inovație în tehnologia de plăți va fi lansată cu ajutorul internetului, câștigând popularitate printre consumatori la sfârșitul anilor 90. Prima companie de plăți online de succes a fost PayPal în 2002, care a devenit publică și a fost achiziționată ulterior de eBay pentru 1,5 miliarde de dolari.

Astăzi, există o mare variație în ceea ce privește modul în care consumatorii efectuează plăți online. Odată cu apariția criptomonedelor, acest peisaj a evoluat și mai mult.

Nașterea Bitcoin

Bitcoin​, lansat în 2009 de pseudonimul Satoshi Nakamoto, a devenit rapid standardul pentru monedele virtuale. Toți bitcoinii din lume, din iunie 2022, valorau puțin peste 392 de miliarde de dolari. Monedele virtuale nu au monedă fizică. Atractia monedei virtuale este că oferă promisiunea unor comisioane de tranzacție mai mici decât o fac mecanismele tradiționale de plată online și este operată de autorități descentralizate, spre deosebire de monedele emise de guvern.

De la lansarea sa în 2009, Bitcoin a luat lumea cu asalt. În 2010, un bitcoin valora 0,003 USD, iar în decembrie 2017, Bitcoin a atins maximul istoric de aproape 20.000 USD pe bitcoin. Astăzi, prețul unui Bitcoin se situează la aproximativ 7000 USD pentru un bitcoin. Se estimează că există 25 de milioane deținători Bitcoin la nivel mondial – o cifră mică la scară globală, dar care continuă să crească.

Plăți mobile

Secolul 21 a dat naștere plăților mobile. Plățile mobile sunt banii plătiți pentru un produs sau serviciu printr-un dispozitiv electronic portabil, cum ar fi un telefon mobil, un smartphone sau un o tabletă.

Tehnologia de plată mobilă poate fi folosită și pentru a trimite bani prietenilor sau membrilor familiei. Din ce în ce mai mult, servicii precum Apple Pay și Google Pay se luptă pentru ca retailerii să-și accepte platformele pentru plăți la punctul de vânzare.

Concluzia

Istoria banilor încă se scrie. Sistemul de schimb s-a mutat de la schimbarea pieilor de animale la baterea monedelor la tipărirea monedei de hârtie, iar astăzi parem să fim în pragul unei treceri masive la tranzacțiile electronice. Sistemul monetar va continua cu siguranță să evolueze atâta timp cât oamenii vor avea nevoie de un mijloc de schimb.

Feature Photo by energepic.com

Sources: www.investopedia.com; www.nakamoto.com; www.britannica.com; www.financiallifepark.at;

Beware of little expenses. A small leak will sink a great ship. – Benjamin Franklin

MADmoiselle